.jpg)
Ca la noi la nimeni. Adevăratele probleme ale României sunt de cele mai multe ori mascate de unele nu doar banale, ci inexistente.tot ce este posibil ca aceste pseudo-probleme să ia naștere pentru ca să aibă unii pe ce să-și câștige leafa, de multe ori prea mare pentru ceea ce (nu) fac. Pe sistemul ”Țara arde-n foc și baba-și face moațe”, olarii din suburbia Balșului numită Româna au ajuns să fie vizitați de nenumărate ori de către reprezentanți ai Gărzii de Mediu, Poliției, Primăriei și Pompierilor. Mai ca niște criminali în serie! În ultimele două zile, toate aceste formațiuni au trecut să verifice dacă nu cumva poluează peste limitele legale. Aceste veniri au avut loc în urma mai multor plângeri din partea unui vecin al familiei de olari, care este rudă apropiată și care nu poate trăi cu ideea că la numai câțiva metri de casa lor, cineva aprinde un cuptor de olărit. Nu este prima dată când acest vecin are nemulțumiri la adresa familiei Turcitu , și cuptorul care are o vechime de mai bine de o jumătate de secol nu este singura nemulțumire a vecinului. Venit în urmă cu doi ani din străinătate, vecinul nemulțumit pare să fi jurat că termină odată pentru totdeauna această tradiție a olăritului care și-a făcut apariția în familia lui în urmă cu sute de ani. Omul are tot dreptul să depună plângere , pentru că trăim într-o țară democratică, însă instituțiile statului trebuie să apere valorile care și așa sunt din ce în ce mai puține, printre care și olăritul. Din peste 300 de olari din suburbia Româna și comuna Oboga, ambele însumează nu mai mulți de opt olari. Dintre ei, Ion Turcitu este cel mai tânăr olar. În vârstă de 40 de ani, acesta încă mai practică meseria pe care neamul său i-a lăsat-o moștenire. Și pe lângă faptul că remunerația este mai degrabă aprecierea la diferite festivaluri și concursuri, nicidecum banii, olarul aproape că se luptă pentru nimic cu cei care vor să-l oprească. Numai respectul față de străbuni îl mai face să continue să lupte, în numele lor. Olarul mâhnit de atâtea probleme pe care i le-a adus arta modelării în lut, care este poate cea mai cinstită muncă dintre toate, ne-a declarat:
” Nu știu ce să mai fac! Toată viața am fost un om cinstit și nu mi-au plăcu certurile, însă nu le-am putut evita. Acest văr-Marin Turcitu- care locuiește la ultima casă de pe strada mea, și de care ne desparte numai un gard mi-a făcut zile negre. A ”reușit”să-mi adune la poartă mașini încât am ajuns să cred că sunt un infractor. Copiii s-au speriat și ei și mă-ntrebau ce vor toți acei oameni de la noi. Polițiști, pompieri, reprezentanți ai Gărzii de Mediu și de la Primăria Balș, toți m-au vizitat. Cum să îl fac pe fiul meu de zece ani să continue această tradiție când vede ce se poate întâmpla pentru un pumn de bani și niște diplome?! Este o descurajare totală la adresa olăritului să fim mai monitorizați decât hoții și infractorii cu ”pile”! dacă era să polueze, tata și strămoșii lui nu mai trăiau atâția ani. Tata are 80 de ani și în afară de reumatismul de la statul cu mâinile în lutul ud, e sănătos tun. Nu este oare acesta cel mai concret exemplu că noi nu poluăm? De ce mai vin oare toți acești oameni peste noi dacă văd că în ciuda faptului că noi stăm cel mai aproape de cuptorul –în care băgăm numai lemne- suntem printre cei mai longevivi din zonă? Ni s-a mai spus să ne scoatem o autorizație de funcționare care costă cinci sute de lei, însă consider că este nedrept! Niciodată nu am plătit o asemenea autorizație. Dar cauza pentru care ne-a fost impusă această regulă este că nu am fost trecuți în documente modelatori în lut, ci fabricanți. Nu consider că sunt fabricant atâta timp cât ard cuptorul de două ori pe an și activitatea o desfășor în propria curte, doar cu membrii familiei mele. Cât despre aceste cinci milioane , nu cred că scot eu atâția bani nici dacă vnd toate castroanele pe care le fac. Asta având în vedere că o strachină este șapte mii de lei și de când au apărut cele smălțuite, singurii cumpărător rămân bătrânii , pentru atunci când dau de pomană. Județul Olt se mândrește cu operele și istoria noastră, a olarilor. Iar drept răsplată, vor ajunge cu siguranță să termine această tradiție odată cu generația mea, care sunt cel mai tânăr olar din regiunea Oboga- Româna”.
În ziua de azi, cea mai mare valoare o au numai hoții. Aceștia au întotdeauna prioritate, iar dacă sunt politicieni, cu atât mai mult. Adevăratele valori sunt băgate la colț și li se trag palme în loc să li se dea o mână de ajutor. Spre exemplu, obiectele ceramice care datează de sute de ani stau, din prea multă prețuire, conservate. Dacă nici ele nu înseamnă pentru nimeni nimic, ce pretenții să mai avem asupra operelor marilor olari olteni care sunt încă în viață ? în acest ritm, olăritul va deveni și el doar...o filă din istorie.
Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu