Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid sta chiar în dreapta şi rosti către sofer:
“Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit, Maria Ta, zise el privind în jur…”
“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute, işi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodyguarzii să se uite prin parcare.
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le arat-un “Sony Vaio”, pe care-l ţine sub braţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbracat tot în civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu eşti Mircea?”…
“-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine….”
“-Sunt la mine în maşină şi te vad, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndat-ajunse Mircea si urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu niciun chip
Să îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la “Heroes”, în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm “conQUIZtador”?
“-Cum, când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz…”
“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o-ntreagă oaste, iar tu faci mişto de noi…,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ti declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi,videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.
“Şi zicând acestea Mircea, îl lasă pe Baiazid
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
“Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe “interzis”…”
Şi dă Mircea multe mail-uri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
“-Baiazid, hai să ne batem….!! , Unde eşti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul, dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am ştiut că la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-ma, a fost o farsă.
Dă-ne niste “Triferment” şi-o să facem cale-ntoarsă”…
Şi asa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine,
Şi se vede pân-la urmă că “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot… Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au vazut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu