Cultura din Balş a pierdut două elemente importante care umpleau timpul liber al fiecărui locuitor de orice vârstă: cinematograful şi muzeul. Sunt numai câteva dintre bunurile lăsate în voia sorţii de către ceea ce se numeşte „Ţară democratică”. Pentru aceeaşi democraţie se luptă acum confraţii noştri de peste Prut, moldovenii.
De parcă nu ar fi fost de ajuns că la noi nu mai auzi de realizări mari în niciun domeniu şi din „grânarul Europei” am ajuns importatori de făină de la ţările vecine, nici ceea ce s-a creat înainte de ’89 nu este întreţinut aşa cum ar trebui. Este infinit de mare diferenţa dintre creare şi întreţinere. Din aceeaşi cauză vezi astăzi la fiecare punct feroviar trenuri din care a mai rămas scheletul după ce hoţii şi-au făcut datoria şi tot de aici blocurile au ajuns să fie dotate cu „buline roşii”. Cei 1% dintre locuitorii României care trăiesc în Balş au parte de acelaşi tratament ca şi celelalte 99 de procente, descris prin indiferenţă la elemente de cultură, lipsa de interes în ceea ce priveşte întreţinerea. Acest lucru nu pleacă de la autorităţile locale, ci de la un nivel mult mai înalt.
Balşul poartă într-adevăr numele de oraş. Şi asta datorită unor oameni care în urmă cu un secol se luptau pentru crearea de edificii care de care mai falnice. Petre D. Roşca a creat prima biserică, primul orfelinat, primul regiment, primul spital şi multe alte edificii care au transformat peste ani comuna Balş în urbe. Dar cum oamenii ca Petre D Roşca s-au cam terminat, la Balş oprit „minunile”. Există un cinematograf şi piesele unui muzeu, dar cu toate astea, bălşenii nu au acces la ele.
Cinematograful, închis de circa 20 de ani
Balşul, odată cu trecerea timpului a început să îmbătrânească asemeni unui om.
Există şi acum nişte elemente supuse degradării pentru care statul român nu gaseşte bunăvoinţă şi bani pentru a le pune la punct. Cinematograful care odată funcţiona este închis de aproape 20 de ani. Starea sălii este într-o continuă degradare şi asta pentru că Primăria Balş nu are dreptul legal de a o renova şi pentru a o folosi într-un mod util. De cinci ani se fac cereri către „Cinematografia Română” pentru ca sala să fie dată în administraţia Primăriei de pe Olteţ, dar de fiecare dată fără niciun rezultat. Asta în condiţiile în care fiecare bălşean plăteşte către furnizorul de cablu o taxă care ajunge în buzunarul Cinematografiei de la Bucureşti. Doamna viceprimar Cornelia Smarandache cunoaşte bine problema. Aceasta ne-a declarat:
„Au existat situaţii similare şi în cazul cinematografelor din Slatina şi Craiova, însă în acele cazuri primăriile au primit într-un final dreptul de administrare. Primăria Balş a făcut nenumărate cereri către „Cinematografia Română” pentru a ni se ceda sala de cinema şi tot ce am primit au fost numai nişte promisiuni. În momentul de faţă ştim că sala este supusă degradării. Dumnezeu ştie ce-o fi înăuntru acum.
Această sală ar putea fi folosită în mai multe scopuri utile , ca sală de spectacol sau orice altă preocupare culturală. E păcat, pentru că este o clădire nouă şi nu se face nimic pentru remedierea şi punerea în funcţiune. Adresele noastre către RADEF Bucureşti vor continua”.
Să fie oare aceasta rea-voinţă sau dezinteres din partea RADEF Bucureşti în ceea ce priveşte cinematograful din Balş?!
Muzeul în aşteptarea trecerii timpului
Piesele de muzeu care se află conservate până ce-şi găsesc un loc care să fie „cazate”. Profesorii de istorie care obişnuiau să meargă cu clasele pentru a vizita muzeul s-au resemnat cu faptul că odată cu moartea de anul trecut a doamnei Băluţă, a murit şi muzeul.
Locaţia a fost schimbată de două ori până în momentul de faţă. Obiectele vechi dintre care majoritatea din ceramică au s-au aflat mai întâi într-o casă de la ieşirea din Balş care i-a fost înapoiată proprietarului de drept în urma unui proces îndelung. Cea de-a doua locaţie a fost la etajul superior al fostei biblioteci din Balş, despre care s-a ajuns la concluzia că nu îndeplineşte toate normele de funcţionare ale unui muzeu. Ultima variantă care a intrat în calcul este fostul sediu al băncii Raiffeisen, însă până acum nu s-a făcut nimic în acest sens.
Existenţa unor piese de muzeu şi ţinerea lor sub sigilii este o crimă la adresa culturii. Asta în cazul în care în Balş, singura casă memorială este închiriată de PSD şi îmbrezată în culorile partidului. De ce oare un partid are bani pentru a transforma în sediu o casă memorială, iar un stat nu-şi permite să o cumpere în vederea amenajării unui muzeu?! Să fie oare democraţia răspunsul Sau efectele ei secundare date de corupţia care ne-a făcut celebri în Europa?!
Atunci când muzeul exista, persoanele care îl vizitau primeau atât informaţii despre obiectele ce se aflau în vitrine cât şi adevărate lecţii despre viaţă. Erau învăţaţi că trebuie să iubească şi să respecte cultura şi tradiţia neamului. Dar adevărata problemă că la nivel înalt, nu se mai dau doi bani pe elementele care acum stau în beznă şi reprezintă istoria unei zone din care fac parte nume mari ca Oboga, Româna şi Călui :Cîmpia Romanaţilor.
Andrei Lupu
usher_bals@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu