La una dintre frizeriile bălşene există o femeie care şi-a dedicat cea mai mare parte din viaţă tunsului. În vârstă de 51 de ani, Floarea Surugiu lucrează de la vârsta de 20 de ani la o frizerie de stat care şi astăzi are aceeaşi locaţie. Înainte de a ajunge frizer a făcut şcoala de ucenici la Ploieşti, după care a stat mai mult timp în preajma frizerilor „profesionişti” pentru a căpăta dreptul de a tunde. Legat de anii pe care i-a petrecut cu foarfecele în mână, femeia ne-a declarat:
„Atunci când m-am angajat, toată lumea voia să se tundă într-un singur fel: clasic. Asta însemna o tunsoare scurtă, perdut în părţi şi spate. După aceea, preferinţele se schimbau odată cu trecerea vremii. Au mai apărut printre preferinţele clienţilor şi tunsorile plastice, dar în special cele mai puţin complicate. Condiţiile de a tunde erau mult mai grele la început, pentru că foloseam pe lângă foarfece şi maşinile manuale. Stăteam în medie o jumătate de oră la fiecare client. După aceea, au apărut maşinile electrice care ne-au uşurat munca. Calitatea maşinilor electrice a crescut odată cu trecerea timpului. Problema este că deşi merg foarte bine, maşinile care au apărut acum nu au o durată de viaţă prea mare. Înainte erau, spre exemplu, nişte maşini făcute în Germania care erau foarte rezistente. Atunci când acestea au apărut, era poate una singură pe o secţie cu 14 scaune. Acum fiecare frizer o are pe a lui. Legat de clienţi, pot spune că am avut aici tot felul de oameni- de la primari la oameni de rând. Niciodată nu mi-a reproşat un client că nu este mulţumit de serviciile mele. O diferenţă pe care am remarcat-o însă de-a lungul vremii este că tinerii de astăzi sunt mult mai grăbiţi decât erau înainte. Oamenii obişnuiau să stea liniştiţi la coadă şi să aştepte până le vine rândul, dar acum nu pot face la fel. Modelele de tunsori de acum sunt un fel de combinaţii între tunsorile de demult. Cea mai grea mi s-a părut tunsoarea cu coadă plastică, dar pe care după mai multă migală am reuşit-o mereu. Atunci când m-am angajat eu la această unitate existau patru asemenea locuri în oraş, dintre acestea rămânând numai două”.
Femeia va ieşi la pensie peste şapte ani, timp în care a tuns mai multe generaţii. Există familii care şi-au făcut o tradiţie să se tundă la tanti Floarea, aceasta din urmă învăţând o parte dintre preferinţele clienţilor care vin regulat la frizeria la care aceasta lucrează. Viaţă cinstită şi fiecare bănuţ meritat din plin sunt lucruri care ar trebui să fie adevărate exemple pentru politicienii noştri care au o viaţă diametral opusă celei pe care o trăieşte această femeie.
Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu