Vai de el, român săracul, înapoi tot dă ca racul...

Suntem un neam de flegmatici. Vedem că totul în jurul nostru se dărâmă, că mergem din rău în mai rău şi nu ne pasă. La votare ne îngrămădim ca oile pentru că am luat o pungă de zahăr şi o sticlă de ulei şi trebuie să le plătim, doar suntem oameni de cuvânt, nu?! Poate prea de cuvânt pentru o asemenea societate în care cea mai importantă dintre legi este „Legea Junglei”. Noi luăm nişte produse gratuite şi ne simţim mai mult decât mulţumiţi, pentru că nu ne-au costat nimic... Complet greşit!!! Ne costă mai mult decât am putea crede. Este destul de clar că toţi politicienii care ajung la putere prin metode de acest gen sunt hoţi bine instruiţi şi foarte stabili financiar din această cauză. Aceştia ar merita să le fie luate produsele oferite şi să nu li se acorde niciun vot. Probabil vă întrebaţi cu toţii de unde au atâţia bani. Păi fraţilor, au bani de pe urma amărâţilor care se mulţumesc cu nişte produse şi votează inconştient. Voturile acestea sunt cheia unora de la uşile Camerei Deputaţilor sau Senatului. Odată ajunşi acolo, ne râd în nas şi îşi spun în sinea lor „iar i-am fentat pe proşti. Acum hai la furat!” La ei nu există teama că fură şi pot fi prinşi, băgaţi la închisoare sau pedespiţi în vreun fel. Aţi auzit voi vreodată după 1989 că a fost băgat la „răcoare” vreun politician? Nici n-o să vedeţi, pentru că ei fură cu...acte în regulă. Ba de la o vreme am început să ne plângem că suntem în criză economică... păi acum v-aţi dat seama, oameni buni? Alţii au înţeles asta de când au plecat din ţară şi au preferat să nu se mai întoarcă aşa cum obişnuiau până anul trecut. Studenţii noştri cei mai de vază au părăsit, părăsesc şi vor părăsi ţara mult timp de acum în colo, pentru că aici nu li se dau suficiente şanse.
Criza este mai degrabă din cauza faptului că unii politicieni care de regulă sunt şi patroni de firme au cam întrecut măsura cu cheltuielile în timpul campaniilor electorale şi fie nu au câştigat războiul, fie nu au apucat să-şi regenereze cheltuielile în perioada ce a trecut de la alegeri.
Păcat că avem o ţară atât de înzestrată de natură şi nu suntem în stare de ea. Resursele ţării le vindem şi cumpărăm din alte state cu adaosuri comerciale fabuloase. Tocmai de asta există ţări dezvoltate în care preţul produselor este mult mai redus decât la noi, în timp ce salariile sunt de zeci de ori mai mari. Uzine, mine , terenuri agricole, zăcăminte de petrol şi în ultimă instanţă, Insula Şerpilor, toate sunt luate de străini . Ce-i drept, ne putem pune steagul pe o piatră şi să ne mândrim că ne aparţine, dar nu putem accesa resursele pentru că sunt...vândute. Ăştia ar fi în stare să ne vândă şi pe noi pentru bani. Ne-ar da pe toţi şi ar lăsa ţara complet goală, după care ar da-o şi pe aceasta la străini (cât a mai rămas din ea).
Se vede foarte clar că suntem conduşi de mulţi corijenţi şi repetenţi, pentru că nu ştiu să lege două vorbe, dar în schimb se joacă cu soarta noastră aşa cum probabil jucau „X şi zero” în timpul orelor de matematică sau română.
Să fii tânăr în ziua de azi şi să depinzi de statul român e un adevărat chin. Ca fată este din ce în ce mai greu să ajungi să te întreţii pe propriile forţe fără a face compromisuri. Şi ca băiat este de asemenea extrem de greu, pentru că dacă nu ai o familie în spate care să te ajute să te menţii, nu te poţi ridica. Cu un salariu de 600 de lei pe lună,o persoană îşi poate achiziţiona un apartament într-un oraş mic, la un preţ mediu de 150.000 lei în nici mai mult nici mai puţin de 21 de ani. Asta în condiţiile în care trăieşte numai cu aer şi nu plăteşte nimic la întreţinerea apartamentului. Desigur, în 21 de ani de neplată a dărilor cu siguranţă este evacuat din imobil şi nu ajunge niciodată posesor cu acte în regulă. În schimb, unii hoţi profesionişti ne demonstrează că se poate să aibă propriile blocuri cu 80 de apartamente, drept rezultat al încrederii acordate de omul de rând atunci când i-a ajutat să ajungă într-o funcţie de conducere.