EDITORIAL
Depresia la români
În urma unor sondaje efectuate de mai multe companii, s-a ajuns la concluzia că românii sunt printre primele locuri dintre europeni la capitolul « depresie ». 20% dintre locuitorii ţării noastre sunt loviţi de această boală, iar în aceste vremuri de criză economică, procentul creşte considerabil. Efectul unei proaste stări de spirit este grav, mai ales atunci când persoanele suferinde ajung să fie chiar copiii. Randamentul la studii şi la meseriile practicate de fiecare dintre noi este redus în cazul în care gândurile se « luptă » cu mai multe probleme, fie ele de ordin financiar sau familial.
Şcolile ne învaţă să fim indispuşi
De nenumărate ori, şcolile noastre sunt comparate cu cele din ţările civilizate. De fiecare dată când are loc o astfel de discuţie, avem tendinţa să spunem că la noi învăţământul este cel mai serios şi că în afara ţării elevii în loc să studieze, se joacă. Ce-i drept, cărţile din aceste ţări sunt mult mai viu colorate şi se bazează mai mult pe aplicaţii. Aceste aplicaţii însă îşi au un rol extrem de important asupra mentalităţii copilului. Majoritatea profesorilor noştri merg după o mentalitate comunistă, în care elevii trebuie să înveţe (de multe ori mot-a-mot) ceea ce le este prezentat în curs şi gata. Cine nu învaţă are o notă mică şi mai primeşte şi mustrări, iar cine învaţă este beneficiază de note mari şi este şi lăudat. In acest mod, profesorii nu fac altceva decât să-i îndepărteze şi mai mult pe elevii slabi de şcoală şi să-i facă pe cei mai bine pregătiţi să se simtă superiori. De aici se ajunge şi la abandonurile şcolare, pe care unii dintre profesori le privesc ca pe nişte eliberări. Poate că pe moment se eliberează dumnealor de acele « mutre acre » care nu-i lăsau să-şi doarmă liniştiţi orele. Dar când indivizii ajung să renunţe la şcoală şi îşi iau educaţia fie din cartier fie din familie, de cele mai multe ori devin adevărate pericole sociale. De acolo şi atentatele , puşcăriile pline,violurile, crimele, etc.
Mass-media ne hrăneşte cu...stress
În urma fiecărui bulletin de ştiri prezentat la TV ajungem să fim mai pesimişti şi mai neîncrezători în viitorul nostru. Faptul că au ajuns să fie vânate în primul rand ştirile despre dezastre, crime, furturi, etc., ajunge să ne facă să ne considerăm în orice moment o posibilă victimă. Realizatorii nu fac altceva decât să alerge după rating, fără a-i păsa de efectul asupra mentalităţii populaţiei. Foarte rar se întâmplă să fie prezentate cazurile fericite şi adevăratele exemple despre viaţă. Atât în presa scrisă cât şi în cea televizată cei care iau cuvântul nu sunt oamenii de vază ai societăţii, ci fie hoţii care plătesc mai mult din banii furaţi de la amărâţi, fie analfabeţii ce cântă manele lipsite de sens şi pline de dezacorduri. Emisiunile de divertisment ar trebui să ne facă să ieşim din starea de jale pe care societatea ne-o oferă. De la o vreme însă, aceste emisiuni de divertisment nu fac altceva decât să ne facă să ne plângem de milă. Comediile sunt de fapt tragicomedii, de unde cel mai prost rămâne omul de rând.
Blocurile şi efectul lor depresiv asupra populaţiei
Suntem o ţară plină de muncitori în construcţii şi totuşi, designul lasă de dorit. Blocurile ridicate în perioada comunistă ocupă cea mai mare parte dintre construcţiile ţării. Culorile acestora sunt mohorâte şi reci, fapt ce nu ne poate aduce o altă stare de spirit decât depresia.
Dacă aceste construcţii ar avea culori cum ar fi galben, verde sau albastru, fiecare oraş ar arăta complet diferit. Să nu fie oare bani de vopsea ?! Culmea este că românii merg într-un număr foarte mare pentru a lucra în construcţii în Europa, iar chinezii şi alte « neamuri » vin în România pentru nişte salarii Europene să ne dea clasă la construit. Diferenţa dintre muncitori este însă foarte mare. Oaspeţii noştri fac lucrări fosrte migăloase şi cu gust. Ei mai fac ceva în plus de ceea ce facem noi : chiar lucrează, nu doar se prefac. Au o fineţe mai mare asupra formei construite şi de aceea fiecare lucru este creat parcă « mai cu suflet ».
Muzica depresivă, favorita noastră
La fiecare colţ de stradă unde se găsesc şi români, se pot asculta manelele « pline de cultură », o mare parte fiind de jale. În această muzică sunt exprimate valorile cu care au ieşit rromii în lume : « tun după tun », « dau cu banu’ ca Becali şi boxez ca Doroftei », « am furat s-ajung bogat », « mă întorc blindat de bani să-mi ajungă câţiva ani» şi cel mai grav « am văzut Londra şi Parisul, dar acasă-i paradisul ». Acestea sunt versuri care nu fac altceva decât să îl facă pe omul de rând să încerce pe cât posibil şi prin orice mijloace să le pună în aplicare. De aici se ajunge ca la intervale foarte scurte să se vorbească despre bănci sparte în urma « tunurilor » date de unii care acum sunt « blindaţi de bani să le-ajungă câţiva ani » . De aici avem în toată Europa imaginea de hoţi şi tot de aici elveţienii ne-au reprezentat printr-o cioară care rupe cu ciocul din steagul Elveţiei.
Depresia noastră naşte depresii
Dacă într-o familie există o singură persoană care nu a ajuns să fie cuprinsă de această « maladie » care este depresia, şansele de a rămâne imună sunt minime. La fel se întâmplă şi cu mulţi dintre românii ce ajung în ţările civilizate şi îşi stresează vecinii din comunitate. Atragem ură în urma fiecărei crimă comisă de reprezentanţi ai ţării noastre, de fiecare furt şi de fiecare viol comis.Unele ilegalităţi sunt făcute pentru a câştiga bani, altele pentru a ne demonstra mărinimia sau chiar pentru a ne satisface nişte nevoi anatomice. Un lucru extrem de grav este că de cele mai multe ori suntem confundaţi cu rromii şi de multe ori chiar noi, românii, ne comportăm ca ei.
« N’oi fi nebun să merg la psiholog... »
Conform dictionarului explicativ al limbii române, cuvântul « psiholog » reprezintă « observatorul fin dotat cu capacitatea de a sesiza şi de a analiza viaţa sufletească a cuiva, cunoscător al sufletului omenesc şi persoană specializată în studiul psihologiei ». De cele mai multe ori acesta este confundat cu « psihiatrul » , care este doctor specializat în bolile psihice. Foarte mulţi cred că a merge la psiholog echivalează cu a merge la psihiatru, confuzie care mai degrabă îi depărtează de acest observator fin. Ceea ce trebuie să înţeleagă fiecare dintre noi este că nu trebuie să ai o anumită boală psihică pentru a-i cere ajutorul psihologului. Pur şi simplu acesta ne poate ajuta să ne punem ordine în gânduri şi să luăm cele mai potrivite decizii. Dacă toţi am merge o dată pe lună la psiholog şi am respecta cu stricteţe sfaturile oferite de acesta, societatea s-ar schimba foarte mult. Divorţurile care au ajuns să ţină pline sălile de judecată s-ar diminua considerabil şi armonia din familii ar fi una dintre regulile de bază. In acest mod, gradul depresiei ar scădea foarte mult. După spusele psihologilor, oamenii nu se-ngrămădesc să le bată la uşă, iar de regulă, când ajung în acel loc sunt la doborâţi de probleme.
Chiar dacă « cu o floare nu se face primăvară », într-o relaţie aceasta poate aduce cu ea câteva ore de fericire şi bună dispoziţie. Chiar dacă o persoană greşeşte trebuie să învăţăm să iertăm mai mult. Chiar dacă posibilităţile materiale sunt precare, trebuie să ne gândim că se poate şi mai rău, poate mult mai rău. Chiar dacă preotul greşeşte, trebuie să mergem la biserică pentru că este casa lui Dumnezeu şi ne poate ajuta foarte mult. Cât despre viaţă, trebuie să înţelegem că este cel mai depreţ dar al omului, că fiecare clipă merită trăită şi că existenţa noastră este...irepetabilă
Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)
Depresia la români
În urma unor sondaje efectuate de mai multe companii, s-a ajuns la concluzia că românii sunt printre primele locuri dintre europeni la capitolul « depresie ». 20% dintre locuitorii ţării noastre sunt loviţi de această boală, iar în aceste vremuri de criză economică, procentul creşte considerabil. Efectul unei proaste stări de spirit este grav, mai ales atunci când persoanele suferinde ajung să fie chiar copiii. Randamentul la studii şi la meseriile practicate de fiecare dintre noi este redus în cazul în care gândurile se « luptă » cu mai multe probleme, fie ele de ordin financiar sau familial.
Şcolile ne învaţă să fim indispuşi
De nenumărate ori, şcolile noastre sunt comparate cu cele din ţările civilizate. De fiecare dată când are loc o astfel de discuţie, avem tendinţa să spunem că la noi învăţământul este cel mai serios şi că în afara ţării elevii în loc să studieze, se joacă. Ce-i drept, cărţile din aceste ţări sunt mult mai viu colorate şi se bazează mai mult pe aplicaţii. Aceste aplicaţii însă îşi au un rol extrem de important asupra mentalităţii copilului. Majoritatea profesorilor noştri merg după o mentalitate comunistă, în care elevii trebuie să înveţe (de multe ori mot-a-mot) ceea ce le este prezentat în curs şi gata. Cine nu învaţă are o notă mică şi mai primeşte şi mustrări, iar cine învaţă este beneficiază de note mari şi este şi lăudat. In acest mod, profesorii nu fac altceva decât să-i îndepărteze şi mai mult pe elevii slabi de şcoală şi să-i facă pe cei mai bine pregătiţi să se simtă superiori. De aici se ajunge şi la abandonurile şcolare, pe care unii dintre profesori le privesc ca pe nişte eliberări. Poate că pe moment se eliberează dumnealor de acele « mutre acre » care nu-i lăsau să-şi doarmă liniştiţi orele. Dar când indivizii ajung să renunţe la şcoală şi îşi iau educaţia fie din cartier fie din familie, de cele mai multe ori devin adevărate pericole sociale. De acolo şi atentatele , puşcăriile pline,violurile, crimele, etc.
Mass-media ne hrăneşte cu...stress
În urma fiecărui bulletin de ştiri prezentat la TV ajungem să fim mai pesimişti şi mai neîncrezători în viitorul nostru. Faptul că au ajuns să fie vânate în primul rand ştirile despre dezastre, crime, furturi, etc., ajunge să ne facă să ne considerăm în orice moment o posibilă victimă. Realizatorii nu fac altceva decât să alerge după rating, fără a-i păsa de efectul asupra mentalităţii populaţiei. Foarte rar se întâmplă să fie prezentate cazurile fericite şi adevăratele exemple despre viaţă. Atât în presa scrisă cât şi în cea televizată cei care iau cuvântul nu sunt oamenii de vază ai societăţii, ci fie hoţii care plătesc mai mult din banii furaţi de la amărâţi, fie analfabeţii ce cântă manele lipsite de sens şi pline de dezacorduri. Emisiunile de divertisment ar trebui să ne facă să ieşim din starea de jale pe care societatea ne-o oferă. De la o vreme însă, aceste emisiuni de divertisment nu fac altceva decât să ne facă să ne plângem de milă. Comediile sunt de fapt tragicomedii, de unde cel mai prost rămâne omul de rând.
Blocurile şi efectul lor depresiv asupra populaţiei
Suntem o ţară plină de muncitori în construcţii şi totuşi, designul lasă de dorit. Blocurile ridicate în perioada comunistă ocupă cea mai mare parte dintre construcţiile ţării. Culorile acestora sunt mohorâte şi reci, fapt ce nu ne poate aduce o altă stare de spirit decât depresia.
Dacă aceste construcţii ar avea culori cum ar fi galben, verde sau albastru, fiecare oraş ar arăta complet diferit. Să nu fie oare bani de vopsea ?! Culmea este că românii merg într-un număr foarte mare pentru a lucra în construcţii în Europa, iar chinezii şi alte « neamuri » vin în România pentru nişte salarii Europene să ne dea clasă la construit. Diferenţa dintre muncitori este însă foarte mare. Oaspeţii noştri fac lucrări fosrte migăloase şi cu gust. Ei mai fac ceva în plus de ceea ce facem noi : chiar lucrează, nu doar se prefac. Au o fineţe mai mare asupra formei construite şi de aceea fiecare lucru este creat parcă « mai cu suflet ».
Muzica depresivă, favorita noastră
La fiecare colţ de stradă unde se găsesc şi români, se pot asculta manelele « pline de cultură », o mare parte fiind de jale. În această muzică sunt exprimate valorile cu care au ieşit rromii în lume : « tun după tun », « dau cu banu’ ca Becali şi boxez ca Doroftei », « am furat s-ajung bogat », « mă întorc blindat de bani să-mi ajungă câţiva ani» şi cel mai grav « am văzut Londra şi Parisul, dar acasă-i paradisul ». Acestea sunt versuri care nu fac altceva decât să îl facă pe omul de rând să încerce pe cât posibil şi prin orice mijloace să le pună în aplicare. De aici se ajunge ca la intervale foarte scurte să se vorbească despre bănci sparte în urma « tunurilor » date de unii care acum sunt « blindaţi de bani să le-ajungă câţiva ani » . De aici avem în toată Europa imaginea de hoţi şi tot de aici elveţienii ne-au reprezentat printr-o cioară care rupe cu ciocul din steagul Elveţiei.
Depresia noastră naşte depresii
Dacă într-o familie există o singură persoană care nu a ajuns să fie cuprinsă de această « maladie » care este depresia, şansele de a rămâne imună sunt minime. La fel se întâmplă şi cu mulţi dintre românii ce ajung în ţările civilizate şi îşi stresează vecinii din comunitate. Atragem ură în urma fiecărei crimă comisă de reprezentanţi ai ţării noastre, de fiecare furt şi de fiecare viol comis.Unele ilegalităţi sunt făcute pentru a câştiga bani, altele pentru a ne demonstra mărinimia sau chiar pentru a ne satisface nişte nevoi anatomice. Un lucru extrem de grav este că de cele mai multe ori suntem confundaţi cu rromii şi de multe ori chiar noi, românii, ne comportăm ca ei.
« N’oi fi nebun să merg la psiholog... »
Conform dictionarului explicativ al limbii române, cuvântul « psiholog » reprezintă « observatorul fin dotat cu capacitatea de a sesiza şi de a analiza viaţa sufletească a cuiva, cunoscător al sufletului omenesc şi persoană specializată în studiul psihologiei ». De cele mai multe ori acesta este confundat cu « psihiatrul » , care este doctor specializat în bolile psihice. Foarte mulţi cred că a merge la psiholog echivalează cu a merge la psihiatru, confuzie care mai degrabă îi depărtează de acest observator fin. Ceea ce trebuie să înţeleagă fiecare dintre noi este că nu trebuie să ai o anumită boală psihică pentru a-i cere ajutorul psihologului. Pur şi simplu acesta ne poate ajuta să ne punem ordine în gânduri şi să luăm cele mai potrivite decizii. Dacă toţi am merge o dată pe lună la psiholog şi am respecta cu stricteţe sfaturile oferite de acesta, societatea s-ar schimba foarte mult. Divorţurile care au ajuns să ţină pline sălile de judecată s-ar diminua considerabil şi armonia din familii ar fi una dintre regulile de bază. In acest mod, gradul depresiei ar scădea foarte mult. După spusele psihologilor, oamenii nu se-ngrămădesc să le bată la uşă, iar de regulă, când ajung în acel loc sunt la doborâţi de probleme.
Chiar dacă « cu o floare nu se face primăvară », într-o relaţie aceasta poate aduce cu ea câteva ore de fericire şi bună dispoziţie. Chiar dacă o persoană greşeşte trebuie să învăţăm să iertăm mai mult. Chiar dacă posibilităţile materiale sunt precare, trebuie să ne gândim că se poate şi mai rău, poate mult mai rău. Chiar dacă preotul greşeşte, trebuie să mergem la biserică pentru că este casa lui Dumnezeu şi ne poate ajuta foarte mult. Cât despre viaţă, trebuie să înţelegem că este cel mai depreţ dar al omului, că fiecare clipă merită trăită şi că existenţa noastră este...irepetabilă
Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu