Un țigan defavorizat

Am trăit s-o văd și pe asta. Săptămâna trecută am văzut un țigan defavorizat căruia i-am dat chiar dreptate. Eram într-un magazin. A intrat individul(avea vreo 28 de ani) și i-a cerut vânzătoarei să-i scoată la imprimantă patru foi. Tipa le-a scos, după care îi spune pe un ton flegmatic: ”Opt lei”.

Când am auzit prețul am rămas mască. La fel și țiganul de lângă mine care era îmbrăcat la patru ace. Cum să coste opt lei patru foi scoase la imprimantă? Tipul i-a spus că în urmă cu două zile, patronul magazinului i-a luat pe 6 foi pe care i le-a și dactilografiat vreo cinci lei, așa că nu are cum să-l coste mai mult. Atunci, vânzătoarea l-a luat la rost. ”Hai bă, zbori de-aici că mă stresezi! Nu fac eu prețutile! Marș și să nu te mai văd. Nu-mi mai da niciun ban!”, îi zice aceasta. Se vedea în vocea ei că s-a cam ars când a auzit că patronul se cunoaște cu clientul. Foarte calm, cum nu prea vezi în rândul lor, țiganul i-a vorbit cât se poate de elevat. I-a cerut la un moment dat să-i arate unde se află lista cu prețuri. Desigur, nu exista nicio listă. Vânzătoarea l-a văzut mai colorat și s-a gândit că poate scoate ceva de pe urma lui. Până la urmă, clientul nu a mai luat hârtiile. A plecat spunându-i gaiței să-i vorbească mai frumos și să pună prețurile la vedere.