Familia lui Ion Turcitu din suburbia Balşului numită „Româna” este una dintre puţinele familii de olari care au mai rămas în regiunea Olteniei şi care nu lasă meşteşugul strămoşesc să dispară. Ocupaţia de bază pe care membrii acestei familii o au şi din care-şi câştigă bani abia pentru a putea trăi de pe-o zi pe alta este de mulţi ani, olăritul. Obiceiul datează din străbuni şi niciodată nu au existat probleme create de familia de olari. Numai că nu e destul să nu creezi probleme pentru a-ţi fi create. Marin Turcitu, un vecin care este chiar văr cu familia de olari, este croit să le creeze probleme celor care îndrăznesc să ardă lutul în apropierea casei lui. De mai mult timp se tot „plimbă” ba la Primărie, ba la Pompierii militari, ba la Garda de Mediu. Asta în speranţa de a desfiinţa odată pentru totdeauna cuptorul a cărui prezenţă îl deranjează. În urmă cu aproape un an, Garda de Mediu a decis că trebuie să le ofere anumite criterii scrise de funcţionare olarilor pentru ca fumul emanat de cuptor să nu deranjeze vecinii. Oamenii s-au conformat, dar vecinul a rămas tot nemulţumit. Pentru a-i pune „beţe-n roate” vărului său, Marin Turcitu a adus la Primăria din Balş poze în care se afla cuptorul şi care nu avea un coş impus de către Garda de Mediu. Mai concret, este vorba de un coş al cuptorului care este demontabil şi care în momentul fotografierii, nu era amplasat pentru că nu se lucra la cuptor. Ion Turcitu, olarul „atacat” ne-a declarat:
„Toate aceste încercări de a ne desfiinţa sunt mai mult din cauza faptului că vrea să ne demonstreze că tot ceea ce-şi propune, el poate face. A fost plecat o perioadă din ţară, timp în care se pare că a prins aripi. Poluarea este doar un pretext, pentru că se vede destul de clar că nu folosim altceva decât lemne de foc pentru ardere. Este ca şi cum eu aş merge să fac plângere la Garda de Mediu că mă poluează soba lui atunci când bate vântul de la Vest. Noi ardem lutul doar de două ori pe an şi atunci câteva ore, pentru că operaţiunile sunt mai multe până ce vasul să fie gata. Cât despre banii pe care îi scoatem de pe ceramică, îl pot asigura că nu are de ce să fie invidios. Mai multă munca, pentru că n-ai cum să faci avere din câteva castroane pe care ni le cumpără cei în vârstă pentru pomeni şi care costă câte 70 de bani fiecare. În loc să continue alături de noi tradiţia familiei din care facem parte, vărul meu îmi pune piedici”.
Casele celor două familii Turcitu sunt ultimele de pe strada Pietrişului , iar poluarera este cu siguranţă un pretext. Familia de olari mai spune că de fapt vecinul intenţionează să construiască un garaj în apropierea cuptorului care are o vechime de peste 60 de ani, şi cuptorul i-ar incomoda. Poluarea nu este singurul motiv de a face plângere la primărie în ceea ce-l priveşte pe Marin Turcitu. Acesta a mai avut nemulţumiti în ceea ce priveşte poziţia WC-ului vecinilor, a lemnelor şi a gardului. Toate plângerile nu fac altceva decât să-i pună pe drumuri pe reprezentanţii primăriei, care sunt obligaţi să rezolve eventualele probleme. Rămâne de văzut care va fi următorul atac al lui Marin Turcitu la adresa vărului său şi dacă până la urmă îi va da cineva dreptate.
Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu