Mai opreşte dom’le claxonul!!!

Trăim într-o ţară balcanică, deşi unii spun că s-ar numi „Carpato-Danubiano-Pontică”. Acest lucru poate fi observat de orice persoană care fie ne cunoaşte, fie nu. Ne dăm extrem de repede de gol că avem nişte deprinderi (mai nou fiţe) care ne fac să ne simţim stăpânii lumii. Gesturile membrilor acestei categorii sociale autodenumiţi „şmecheri” deranjează. Dar cine să le oprească?! Pe fiecare stradă găseşti neghiobi care fac cum fac şi-ţi strică ziua. Unul dintre lucrurile cele mai enervante este claxonul. Aici putem include atât claxonul propriu-zis al maşinilor sau altor mijloace de transport dotate cu astfel de sisteme, cât şi răgetele unor animale bipede care circulă nestingherite pe străzi urbane şi pe care le transformă în adevărate jungle. Te uiţi speriat să vezi dacă nu cumva i’o fi călcat vreo maşină şi constaţi că de fapt l-a apucat din senin.

Claxoane în faţa blocului

Ore de linişte în cartier?! Ha! Ha Ha! Buna glumă... Linişte până când vine un ameţit şi claxonează în faţa blocului până-l găsesc toate neamurile lu’ Aghiuţă. Cu siguranţă fiecare localnic al blocului are cel puţin o cunoştinţă ce posedă autoturism şi care s-ar putea afla în orice moment la scară. Pe fiecare geam ies pe rând capete până ce claxonul se opreşte. Dacă maşina este una demnă de lăudat, şoferul mai şi coboară pentru a fi sigur că este reperat şi desigur, invidiat. Momentul plecării este întotdeauna „ cu scârţ”, pentru impresii, desigur.
Dacă este vorba de vreo Dacie sau Oltcit, atunci şoferul apelează acest gest strict din cauza lipsei acute de educaţie. Tot ce ne rămâne să facem este să sperăm că le va veni într-un final mintea la cap tuturor Cel mai enervant este când asemenea „agitaţi” se găsesc cu treburi pe la blocuri în toiul nopţii, atunci când somnul este mai dulce.

Claxoane pe zebră

La trecerile de pietoni, claxoanele se aud la tot pasul. Şoferii încearcă pe orice cale să îi atenţioneze pe pietoni că „pe aici nu se trece” Cei cu creier mai puţin mai şi înjură sau chiar coboară din maşini pentru a-i taxa pe cei ce au avut nesimţirea să calce zebra. Deşi înainte de a primi permisul de conducere, fiecare participant la cursurile de „Legislaţie Rutieră” este instruit că nu trebuie să abuzeze de claxon şi că este bine să se abţină să claxoneze atunci când se află la o distanţă mică de pieton, foarte puţini şoferi ţin cont de acest fapt. Ce-i drept, în legislaţia rutieră de la noi mai scrie şi că mijloacele acustice din dotare ale maşinilor pot fi folosite şi acolo unde există indicatorul „Claxonatul Interzis” dacă este cu adevărat necesar. Celor care n-au altceva mai bun de făcut decât să claxoneze prin faţa blocurilor le sugerăm să meargă într-un câmp şi să claxoneze până se termină toată energia din acumulatori.

Claxonatul după „gagici”

Orice tânără care se află pe trotuar şi poartă haine mulate sau provocatoare este claxonată de cea mai mare dintre participanţii la trafic. Şi asta este tot o dovadă a „educaţiei noastre cea de toate zilele” care în multe cazuri, lipseşte cu desăvârşire. În acest sens, campionii la concursul de claxoane ce se formează indirect sunt conducătorii de tiruri şi alte autoutilitare care de regulă circulă pe distanţe mari şi care probabil se plictisesc. Alţii nu se mulţumesc doar să claxoneze, ci scot şi capul me geam pentru o încercare de flirtare care, de regulă, eşuează.

Pentru şoferii din această ţară Balcanică nu este nevoie de o cauză prea serioasă pentru a apăsa claxonul. Sugestia noastră pentru constructorii de maşini este ca în locul butonului pentru claxon să-l pună pe cel de frână. Poate aşa se vor respecta limitele de viteză din ţara noastră şi se vor diminua accidentele.

Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)