Cronica unei ţări est-europene - ROMÂNIA

De multe ori, locuitorii ţărilor civilizate ale Europei se întreabă cum de acest popor sub numele de România a ajuns să facă parte Uniune. Exceptându-i pe sportivii de vază cu care ne mândrim şi care au scris istorie în diferite competiţii atât europene cât şi internaţionale, străinii au foarte puţine lucruri frumoase despre România. Muncitorii români sunt cunoscuţi pentru iscusinţa şi devotamentul de care dau dovadă la locurile de muncă din afara ţării, dar nu este nici pe departe suficient încât să se poată vorbi cu drag despre naţiunea în care trăim. În rândul românilor există însă, din păcate, mult mai multe exemple negative care eclipsează parcă valorile umane cu care ţara noastră se mândreşte, iar în cele mai multe dintre situaţii romii sunt cei care fac în aşa fel încât numele de „român” să fie sinonim cu hoţ, scandalagiu, mizerabil, cerşetor şi multe alte cuvinte grele. Faptul că aceşti indivizi care sunt rromii poartă în buzunare un act de identitate pe care scrie România este mai mult decât suficient pentru cei care ia contact cu ei şi care nu sunt obişnuiţi cu astfel de comportamente pe care de regulă aceştia le afişează să ne spună tuturor că suntem un neam de mizerie. De aici a şi existat situaţia recentă în care elveţienii, un neam foarte stabil de-a lungul istoriei, să realizeze un desen sugestiv cu steagul ţării lor din care nişte ciori efectiv rup cu ciocul. Sunt sătui de atâtea ţigănisme afişate de unii români şi care sunt total diferite de modul lor de viaţă. Aceste ţigănisme ne costă atât ca indivizi cât şi ca popor. Una dintre publicatiile oficiale din Elvetia scria: "(UDC) Compte tenu des menaces massives proférées en Suisse et à l'étranger, le oui du peuple suisse au projet de libre circulation des personnes est relativement faible. Conséquence de la conception antidémocratique de ce "paquet", il est impossible d'affirmer aujourd'hui avec certitude si le souverain helvétique voulait de l'extension de la libre circulation des personnes à la Roumanie et à la Bulgarie ou s'il n'en voulait pas. Les pressions énormes exercées ces derniers jours par Bruxelles sur la Suisse montrent bien que la libre circulation des personnes est uniquement dans intérêt de l'UE. En effet, la Suisse peut parfaitement recruter la main-d'œuvre étrangère dont elle a besoin sans libre circulation des personnes, donc aussi sans conséquences sociales excessivement onéreuses pour le pays.

L'UDC s'est battue totalement seule contre une armée de défenseurs du projet mis au vote. L'acceptation de ce dernier montre que la majorité des citoyennes et des citoyens ont cru la menace qu'un non mettrait en péril la poursuite de la libre circulation. Cela dit, le résultat qui sort de l'urne illustre aussi le grand malaise que suscitent au sein du peuple suisse la libre circulation des personnes et le minage systématique de la démocratie directe. La poursuite et, surtout, l'extension de la libre circulation des personnes renforceront le chômage en Suisse et affaibliront nos institutions sociales qui sont déjà dans un état financier lamentable. La responsabilité en incombe aux partisans de ce projet.

L'ouverture complète des frontières et le libre accès au marché du travail sans possibilité de contrôle et sans condition auront des conséquences insupportables pour la Suisse. Il sera inévitable à moyen terme de durcir les règles de l'immigration, de restreindre l'octroi de permis de travail et de renforcer les exigences donnant droit au séjour et aux prestations sociales en Suisse. L'UDC est prête à lancer, en cas de besoin, une initiative populaire "pour limiter la libre circulation des personnes" afin de contraindre le Conseil fédéral et le Parlement à chercher une solution financièrement et socialement supportable pour notre pays.

Berne, 8 février 2009"

Una dintre cele mai „celebre” întâmplări care au avut ca şi protagonişti rromii din România este mâncatul lebedelor de pe un lac vienez. Locuitorii acestui oraş au privit acest gest ca pe unul primitiv. Am fost asemănaţi atunci cu cele mai josnice triburi africane şi privind situaţia cu o oarecare neutralitate, putem spune că ne-am meritat din plin aceste vorbe. Fie că suntem sau nu de acord, şi aceşti rromi sunt tot de-ai noştri. Vorbesc două limbi materne printre care şi româna, învaţă printre elevii noştri atâta timp cât stau în şcoli şi se supun aceleiaşi politici ca şi noi. Votul fiecăruia dintre ei în timpul campaniilor electorale este la fel de important ca şi al unui român, etc. Printre ei există şi oameni educaţi care au obţinut pe merit funcţii de conducere şi care-şi fac treaba cu o foarte mare seriozitate. Muzica pe care rromii o cântă este genul cel mai îndrăgit de români, fapt care spune că există mai multe puncte comune pe care cele două neamuri le au. Cel mai mare defect al rromilor este acela că majoritatea nu au avut parte de educaţie. Lipsa de educaţie a acestora se datorează într-o oarecare măsură celor din sistemele de învăţământ care din prima clipă în care au auzit că un aqnumit elev este rrom se şi grăbesc să-l asemuiască cu ceilalţi reprezentanţi ai neamului din care acesta face parte şi-l marginalizează, fapt care duce la lipsa dorinţei de a merge la şcoală. Legat de condiţiile unor instituţii de învăţământ din ţara noastră la care învaţă majoritatea elevi rromi, alte ţări au decis să-i ajute într-un fel pe aceşti elevi şi să le ofere o susţinere materială. Spre exemplu, un liceu agricol dintr-o localitate din judeţul Olt unde învaţă peste 50% elevi rromi, a primit sprijinul unei fundaţii italiene pentru realizarea unui atelier de tinichigerie auto. Scopul italienilor a fost acela de a-i face pe rromi să ia contact cu educaţia în speranţa că se va schimba câte ceva în comportamentul lor. Dacă şi ţara noastră ar fi avut în vedere realizarea unui număr mai mare de locuri pentru elevii rromi în care să fie predate atât în limba română cât şi în cea romani a unor tehnici de lucru specifice preocupaţiilor majoritare ale rromilor, cei care ar fi trecut pragul spre luarea de lecţii cu siguranţă şi-ar fi câştigat un ban cinstit şi poate ar fi învăţat cum este bine să trăieşti într-o societate. Foarte mulţi rromi au probleme în ceea ce priveşte cititul şi scrisul, fapt pentru care nu se pot integra cum se cuvine în societate. Dacă vrem ca rromii să nu mai constituie una din problemele majore din ţara noastră şi totodată cei care aduc numele României în contexte care mai de care mai mizere, trebuie să ne implicăm mai mult în educarea lor.


Tradiţiile, un bun prilej de a ieşi în lume

Foarte mulţi dintre cei care trăiesc în „Europa civilizată” dau dovadă de apreciere în ceea ce priveşte tradiţiile şi obiceiurile noastre. Dansul căluşarilor, obiceiurile de la nunţi, mâncărurile care mai de care mai naturale şi cu origine în ţara noastră, sunt numai câteva dintre elementele care-i fac pe străini să ne aprecieze pentru ceea ce suntem. Toate ne pun într-o postură bună şi ne dau o valoare, un nume, un sens. Din păcate aceste valori nu sunt prea bine conservate şi an de an dispare câte o parte din ele. Acest lucru se va întâmpla până când nu va mai avea ce să dispară şi vom deveni şi noi un popor „modern”. Dar atunci, valoarea noastră ca stat va deveni nulă. Fiecare stat are nişte valori specifice care sunt mai bine sau mai puţin bine conservate. Noi, românii, nu trebuie să „furăm” din obiceiurile statelor care au mai multă valoare pe harta Europei sau a lumii, ci trebuie să credem în valorile noastre şi să le considerăm cele mai de preţ dintre câte există. Atunci când vom elimina din obiceiurile noastre pentru a împrumuta unele care par mai semnificative, vom deveni un popor fals, plagiator. Nimeni nu ne va aprecia pentru acele valori copiate, care cu siguranţă vor fi mult mai puţin semnificative decât cele din statele care le-au inventat. Din păcate, există multe astfel de exemple în ţara noastră. Unul dintre ele este muzica. În ziua de azi, muzica populară românească ocupă un loc mult prea inferior decât ar fi trebuit. Manelele şi muzica americană sunt cele mai ascultate în ţara noastră, deşi niciunul dintre acele genuri nu ne aparţine. La fel se întâmplă şi cu diferenţa enormă dintre Dragobete, ziua îndrăgostiţilor în tradiţia românească, cu Valentine’s Day. Deşi semnificaţia este identică, tinerii din ziua de azi serbează mult mai cu foc sărbătoarea catolică decât pe cea ortodoxă. Neologismele sunt o altă mare pierdere pentru noi. „Limba noastră-i o comoară” care ar trebui conservată, pentru că ea este cea care ne caracterizează. Produsele româneşti ar trebui să aibă prioritate, însă din păcate nu este deloc aşa. Unii dintre cei mai mari duşmani ai conservării tradiţiilor şi valorilor naţionale sunt televiziunea şi internetul. Fiecare dintre ele are printre alte roluri şi pe cel de a schimba mentalităţi. Filmele străine, modelul de viaţă al altor ţări, toate duc la decăderea valorilor morale româneşti şi promovarea celor străine. Ceea ce nu înţeleg românii este că străinii sunt asemeni unui profesor. Nu vor să copiem după colegul la o lucrare, ci să scriem ceea ce ştim şi credem noi înşine că este cel mai bine. În urmă cu câteva decenii, numele de România echivala cu „Grânarul Europei”. Acest fapt impunea respectul şi ne descria ca şi un popor muncitor. Astăzi, de exemplu, au fost cumpărate pungi de făină din export pentru a se da oamenilor cu nevoi sociale precare. Este inadmisibil ca o ţară care cuprinde toate unităţile de relief şi care are un potenţial enorm în ceea ce priveşte agricultura să nu fie în stare să fructifice propriile resurse. Cele mai mari companii din ţară sunt privatizate, iar patronii sunt de alte naţionalităţi. Aşadar, banii câştigaţi de pe urma resurselor noastre se găsesc în conturile unor bănci din afara ţării, fapt ce este o adevărată pierdere pentru economia noastră.


Şi noi suntem Europeni !

Întotdeauna am fost Europeni. De-a lungul existenţei noastre ne-am pus amprenta asupra istoriei acestui continent şi merităm să fim respectaţi la fel ca şi celelalte naţiuni care sunt considerate „mai de vază”. Una dintre ţările care ne-a susţinut în repetate rânduri a fost Franţa. Şi aici se află o altă dovadă că suntem europeni, pentru că facem parte şi din acea categorie de state francofone. Avem studenţi şi absolvenţi care ne-au dus numele cu succes peste tot pe unde au mers, care au inventat multe dintre noile tehnologii de care acum se foloseşte întreaga omenire. Medicii români care-şi practică meseria în alte ţări au avut rezultate foarte bune şi s-au remarcat prin iscusinţa lor poate mult mai bine decât cei care s-au născut şi au crescut în puf într-o societate mult mai civilizată decât a noastră. Eistă foarte multe popoare care au creat probleme în ţările civilizate, însă diferenţa dintre ele şi noi este că ne aflăm într-o schimbare continuă în bine. Integrarea în Uniunea Europeană a făcut ca şi noi să ne aflăm pe lista de priorităţi a celor de la „centru”. Avem probleme în ceea ce priveşte organizarea multor activităţi. Cei aflaţi în conducerea instituţiilor statului şi-au înţeles greşit rolul pe care-l au ei la locurile de muncă, fapt pentru care întreaga naţiune are de pierdut. Am primit bani şi posibilităţi de a obţine banii, dar din păcate nu suntem în stare să-i gestionăm în cele mai bune scopuri. Sărbătorim realizarea a cinci kilometri de autostradă. Să însemne oare asta că suntem mulţumiţi cu atât? Sau mulţumirea vine din partea afacerilor personale ale celor care au funcţii de conducere şi care nu mai ştiu cum să-şi sărbătorească bunul mers al afacerilor personale? Sunt întrebări pe care cu siguranţă un cetăţean al unei ţări cum ar fi Anglia, Spania sau franţa nu şi le pune. La noi este încă o problemă majoră de mentalitate. Căderea comunismului a fost numai o formalitate. Generaţiile care vin sunt îndoctrinate cu mentalităţi comuniste care par a fi nemuritoare. Spre deosebire de perioada ante-decembristă, noi spunem că avem mai multă libertate. Dar totodată, sunt oameni care abia-şi duc zilele, pentru că statul nu le oferă prea multe posibilităţi. Ştudiile superioare sunt de multe ori motive pentru a primi diplome şi atât. Diplomele nu sunt cheia succesului în România zilelor noastre, pentru că există mii de absolvenţi care nu se pot întreţine singuri. Acesta este şi motivul principal al emigraţiei.

Emigrăm să trăim mai bine
Foarte mulţi români caută soluţia unui trai mai decent în afara ţării. Chiar dacă nu excelează într-o anumită meserie anume, românii se mulţumesc să lucreze şi în muncile cele mai josnice pentru a câştiga bani. Un măturător al străzii din Anglia, spre exemplu, câştigă mai mult decât un cadru didactic cu 25 de ani vechime în învăţământul românesc. Valorile etice sunt de multe ori lăsate la o parte de către românii din afara ţării, cum de altfel sunt lăsate departe şi familiile şi prietenii. Aceasta este o cauză care duce de multe ori la diminuarea educaţiei unor elevo români, ai căror părinţi îi lasă în grija bunicilor, fraţilor sau chiar vecinilor pentru a merge să câştige bani pentru a le putea oferi cele mai bune condiţii. Într-adevăr, de multe ori condiţiile materiale cresc considerabil însă educaţia care ar fi trebuit să o primească copiii şi de care au fost privaţi nu se poate cumpăra cu banii câştigaţi în străinătate de către părinţi. Iar dacă părinţii sunt nevoiţi să muncească în ţări în care românii sunt priviţi cu un gust amar cum ar fi Italia, atunci totul devine şi mai complicat. Crimele unor români în această ţară i-a pus într-o postură proastă pe cei care vin din România şi ajung pe aceste meleaguri. Au fost o mulţime de cazuri în care italienii au decis să-i răsplătească pe migratorii români cu aceeaşi monedă cu care aceştia i-au tratat pe unii compatrioţi de-ai lor. Aşadar s-a ajuns la mai mulţi morţi români care au fost ucişi în condiţii care mai de care mai suspecte şi care poate erau oameni liniştiţi şi cu intenţii dintre cele mai bune. Violurile alor noştrii, furturile la colţ de stradă, toate au contribuit la imaginea românilor din Italia. Acum concurăm pentru postul de „Cel mai mare inamic-migrator al Italiei”, fapt care ne aduce numai dezavantaje. Ceea ce au făcut Italienii este complet exagerat, pentru că dacă este calculat procentul ucigaşilor români din cei existenţi, s-ar putea observa că este mai mic decât procentul ucigaşilor italienilor. Şi noi am avea multe de reproşat acestui popor, care a demonstrat că are mulţi fabricanţi şi traficanţi de droguri, droguri care au ajuns şi în ţara noastră şi care au făcut numeroase victime în rândul tinerilor de la noi.
Mereu ne-am lăsat soarta după cum a bătut vântul. Intrarea în războaie alături de diferite puteri, schimbarea forţelor pentru care am luptat, toate dintre acestea au avut un efect foarte neplăcut în ceea ce priveşte prezentul. Pe lângă faptul că avem o ţară „dodoloaţă”, noi suntem săraci. Am ajuns în această situaţie din cauza faptului că tezaurul a ajuns sub stăpânire rusească, iar aici este vorba de foarte multe obiecte din aur şi alte materiale preţioase. Munţii Metaliferi au purtat în „pântece” tone de aur şi argint, care acum se află în proprietatea Rusiei. Mulţi oameni au murit pentru apărarea ţării, pentru că deşi aveam tot ce ne trebuia, a trebuit să mergem şi noi după modelul „Ţărilor civilizate” şi să ne avântăm în nişte dispute din care era destul de clar că nu ne puteam alege cu altceva mai mult decât cu pământ. Se spune că „Aceia care nu cunosc istoria, riscă s-o repete”. Se pare că în perioada contemporană, nu dăm deloc dovada să fi înţeles ceea ce ar fi trebuit să înţelegem din istorie. Alianţa cu NATO nu este altceva decât o situaţie similară alianţei cu Antanta din urmă cu câteva decenii. Nu există absolut nicio justificare demnă de luat în serios, pentru că în cazul în care s-ar da startul unui al III-lea Război Mondial, am fi primii raşi de la suprafaţa pământului. Noi ne credem confraţii Americanilor, dar întrebarea este: ei ce ne cred pe noi? Alianţa cu Uniunea Europeană este una benefică, pentru că ne ajută să recuperăm dintre acele cîteva zeci de ani cu care am rămas în urma civilizaţiei mai multor ţări.

Nu suntem nici primul dar nici ultimul popor european

În majoritatea sondajelor despre modul de viaţă al românilor, am putut observa că ne situăm undeva între extreme. Asta spune mai multe lucrui despre locul nostru în Europa, în primul rând că suntem nişte oameni normali. Problema economiei este care ne înjoseşte faţă de alţii, pentru că suntem cunoscuţi drept unul dintre cele mai sărace state Europene. Dar pe lângă faptul că suntem săraci, noi, românii, avem foarte multe calităţi. Suntem nevoiţi să trăim după nişte criterii foarte dificile, având în vedere că preţul multor produse îl depăşeşte pe cel din alte ţări ale Uniunii, pe când salariile sunt incomparabile. Am fost învăţaţi să oferim şi să luăm şpagă de fiecare dată când avem ocazia, fapte care vor fi foarte greu de eliminat din sistem.

Aspectul localităţilor şi mentalitatea ne clasează între comunişti

De fiecare dată când străinii din ţările civilizate ne calcă teritoriul, spun acelaşi lucru: aspectul blocurilor este chiar mai urât decât cel de dinaintea revoluţiei de la 1989. Culoarea gri este de cele mai multe ori dezolantă, mai ales dacă facem o comparaţie cu metropolele ţărilor civilizate. „Moda” acestor construcţii este izbitor asemănătoare cu ţările balcanice sau chiar cu Rusia. Problemele întâlnite la tot pasul din cauza economiei slabe cu care ne confruntăm ne fac mai încruntaţi, sădesc răutate în minţile noastre şi ne clasează într-un loc puţin cam neplăcut în Europa. În mentalitatea comunistă erau multe părţi bune, dar din păcate cele care au fost perpetuate sunt cele rele. Românul nu se simte bine dacă nu dă sau nu ia mită, cei care au funcţii de conducere înţeleg complet greşit rolul lor şi fac abuz de putere. Poliţia, o instituţie care ar trebui să aibă grijă de cetăţean este de cele mai multe ori maleabilă şi chiar acceptă mită. Teama cetăţeanului este sporită atunci când are de-a face cu o persoană sus-pusă, inclusiv de politicieni. Ceea ce aceştia nu înţeleg este că a fi politician înseamnă a lucra pentru binele omului de rând şi nu pentru a-i demonstra acestuia că este superior şi că legea se modelează după voia sa. Justiţia dă de multe ori dreptate celor care de fapt nu au, pentru binecunoscutul motiv care este mita. În ţările civilizate, aceste probleme sunt mult mai rare. În urma unui studiu, România se află într-un loc fruntaş în ceea ce priveşte „şapga”. Este de fapt şi o atenţie pe care Comisiua Europeană ne-a atras-o. Mai avem foarte mult timp până când aceste probleme vor fi pe deplin rezolvate.
Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)