vineri, 24 aprilie 2009
Dilemă de dragoste
Sunt blestemat să te iubesc de-acum înainte
O mie de vieţi şi-o mie de morţi
Am primit pedeapsa-nvăţării de minte
Şi povaţă-mi fie nescrisele cărţi...
Lângă tine-am învăţat ce conjugarea lui „a zâmbi”,
Şi tot lângă tine pe a lui „a plânge”,
Lângă tine-aş fi vrut să-nvăţ „a muri”
Şi orice obstacol să-nvăţăm „a-nvinge”.
Dar n-a fost să fie, iar astăzi mă doare
Fiecare clipă ce se scurge lent,
Inima-mi şopteşte ca să fiu mai tare
Iar dorul de tine este... permanent
Visuri cand e noapte, iar vise de-i zi
Toate peste mine vin ca avalanşe
Ritmuri decadente, făr-a se opri
Zguduie pereţii nepictatei planşe.
O lacrimă-mi cade pe marea albastră
Şi valuri enorme pornesc spre răsărit
Ce s-a ales oare de iubirea noastră
Am totusi o dilemă.Iubire, m-ai iubit?
BY WOLFPRESS
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu